Scurtă prezentare a istoriei oraşului. Istoria oraşului Cernavodă începe în îndepărtata epocă a pietrei, în neolitic (cca. 5500-2500 a.Chr.), de când datează primele vestigii descoperite pe malul drept al Dunării. Numai în raza oraşului Cernavodă au fost identificate multe aşezări şi necropole aparţinând culturilor Hamangia, Gumelniţa, Cernavodă (fazele I, III şi II).

În perioada tranziţiei de la eneolitic la epoca bronzului, în spațiul carpato-dunăreano-pontic şi în cel nord-balcanic are loc un amplu proces de transformări etnografice şi culturale.  Către sfârşitul secolului XIII a.Chr., epoca de relativă liniște din spaţiul carpato-dunăreano-pontic este întreruptă de o mare migraţie. Această migraţie, din finalul epocii bronzului, influenţează modul de viaţă al tracilor de pe ambele maluri ale Dunării mijlocii şi inferioare. Are loc acum trecerea de la epoca bronzului la epoca fierului.

Prima epocă a fierului (Hallstatt) (cca. 1200/1150-450/400 a.Chr.) cunoaşte manifestări culturale cu trăsături specifice. În mai multe puncte din zona oraşului Cernavodă sunt atestate aşezări şi necropole ce aparţin mediului cultural Babadag II şi III: pe Dealul Sofia este menţionată existența unui oppidum tracic hallstattian (secolele X – VIII a.Chr.) apărat de un val de pământ şi piatră. În unele sectoare ale aşezării au fost identificate resturi de podine, de locuinţe şi gropi de provizii.

Din a doua jumătate a secolului VII a.Chr. are loc “marea colonizare greacă”. Grecii vor înființa la Pontul Euxin trei mari colonii: Histria, Callatis şi Tomis. Tot grecii au pus bazele cetății Axiopolis, care a cunoscut mai multe etape de locuire şi amenajare. Cetatea Axiopolis a fost cercetată de către Pamfil Polonic şi Grigore Tocilescu, fiind identificate trei straturi de locuire: grecesc, roman târziu şi feudal timpuriu. În perioada greacă cetatea a avut o formă poligonală şi o stradă axială cu două porţi cu turnuri în formă de “U”. Datorită poziţiei sale strategice, după cucerirea romană aici va staționa o nautae universi Danubii (Asociaţia marinarilor de pe Dunăre). În perioada romană târzie s-a ridicat un zid, o nouă poartă şi s-a adăugat o capelă funerară folosită mai târziu ca loc de înmormântare comună (martyrion). În perioada feudală timpurie (secolul X) s-a adăugat un nou zid, turnuri pătrate şi pentagonale şi construcţii de lemn.

Timp de peste 400 de ani Dobrogea a fost sub dominație otomană, până la Războiul de Independență din 1878, când acest ţinut s-a reunit cu România. În perioada ocupației turcești, în zona oraşului Cernavodă de azi s-a aşezat o comunitate de turci care a dat aşezării denumirea de Bogazchioi (în traducere: „satul de la vărsare”). Bogazchioi avea aspectul unui sat mic, cu câteva bordeie, izolat. După 1878 două evenimente au dus la dezvoltarea oraşului: construirea căii ferate Cernavodă-Constanţa de către o companie engleză în 1860 şi afluxul de populaţie în această zonă.

În epoca modernă, de numele oraşului Cernavodă se leagă opera inginerului Anghel Saligny, podul peste Dunăre, un veritabil “un arc peste timp”.

Muzeul. Funcţionează într-o veche casă boierească, fostă Casă a pompierului, apoi Casă a pionierului unde s-au desfăşurat diferite activități specifice. În anul 2006 clădirea a fost recondiţionată, reamenajată şi dotată cu mobilier modern pentru expunerea vestigiilor istorice. Muzeul a fost inaugurat pe 3 iunie 2006 şi are 4 săli de expunere, 2 holuri şi 2 turnuri – etaj.

Prezentarea expoziției

Sala 1 (neolitic). Cea mai reprezentativă cultură a acestei etape este cultura Hamangia, nume dat după gara cu acelaşi nume din judeţul Tulcea, loc unde au fost descoperite primele vestigii. Comunităţile acestei culturi au venit din Asia Mică, pe coasta de vest a Mării Negre. Cultura a avut o lungă evoluţie, în cadrul a ceea ce Maria Gimbutas denumeşte Old European Civilisation.

Pe partea dreaptă a sălii, în vitrine înalte cu pereți de sticlă securizată, poate fi admirată ceramica cu înveliş negru sau maron-închis, decorate cu şiruri paralele de înţepături fine, cu benzi circulare sau meandrice, încrustate cu pastă albă din calcar frământat.

Plastica este reprezentată de statuetele Gânditorul şi perechea sa, capodopere a artei neolitice. Descoperite la Cernavodă, într-un mormânt din necropola de pe dealul Sofia în 1956, în punctul numit “Columbia D”, au detalii expresive. Femeia este însărcinată, indicând cultul fertilităţii. Statuetele sunt uşor triunghiulare, de culoare brun-închis spre negru. Semnificația lor poate fi una funerară, credinţa în fecunditate şi fertilitate, pot reprezenta două zeităţi sau pe cei răposaţi.

Neoliticul reprezintă o “revoluţie” în modul de viaţă al comunităților preistorice. Se trece de la traiul semi-nomad la cel sedentar. Se inventează olăritul, torsul şi ţesutul. Pentru a ilustra acest lucru, un război de țesut cu greutăți este expus în colțul din dreapta al sălii, iar lângă acesta este reprodusă o moară manuală.

Pe partea stângă a sălii sunt expuse obiecte folosite de femei la tors şi țesut, dar şi unelte şi arme din piatră sau oase de ovicaprine folosite de bărbați la vânătoare (săgeți, sulițe, cuțite).

Sala 2: Hallstatt (prima epocă a fierului). Este o sală mică de expunere, cu 4 vitrine dispuse de o parte şi de alta a sălii, un modul pătrat de expoziție lângă perete, pe partea stângă lângă uşă şi un grup de amfore greceşti, în expunere liberă, lângă geamul sălii.

Epoca fierului se caracterizează prin folosirea uneltelor, pieselor şi podoabelor din fier. Are loc acum răspândirea tracilor în spațiul carpato-dunăreano-pontic. Ceramica acestei perioade constă din vase tip borcan, ceşti, căni – ceramica are o culoare închisă, suprafaţă lustruită, decorată cu motive geometrice. Reprezentative sunt: vasul negru descoperit la Rasova aparținând tracilor, vase hallstattiene descoperite la Cernavodă şi Rasova, urne funerare şi ceramică de import, amfore.

Este perioada când la Pontul Euxin sosesc grecii, într-un amplu fenomen numit „marea colonizare greacă”, tot acum fiind construite marile cetăți pontice Histria, Callatis și Tomis. Grecii aduc cu ei minereul de fier, cuptoarele de reverberație, tehnica nouă de fabricare a ceramicii, un nou cult al morților, incinerarea.

În sală, în modulul pătrat de lângă uşă, este expus inventarul funerar al unui mormânt elenistic de la Medgidia datând din secolul II a.Chr. care conține o brățară din fier, un cuțit cosmetic, 2 vase de lut, o oglindă din bronz şi o brățară din scoici.

Sala 3: Epoca romană timpurie. Este tot o sală mică de expunere, cu 4 vitrine dispuse de o parte şi de alta a sălii şi două module pătrate de expoziție, unul în stânga lângă perete şi celălalt lângă fereastră, în față.

Odată instaurați în Dobrogea, romanii îşi fac simțită prezența, inclusiv pe linia Dunării. Construiesc sau refac vechile cetăți greceşti, construiesc drumuri, obiective de apărare (valuri de pământ şi piatră), introduc eficienta administrație romană.

În urma unor cercetări temeinice, arheologul Grigore Florescu a identificat la Axiopolis o carieră de piatră, azi dezafectată, în zona canalului. Cariera avea 5 camere de excavaţii. Într-una din camere (nr. 4) a fost găsită o sculptură a lui Hercules Saxanus, protectorul lucrătorilor în carierele de piatră. Este reprezentat gol, cu un toiag în mâna stângă, iar în mâna dreaptă ține un vas kantharos cu gura spre foc. Pe umeri are aruncată o piele cu cap de leu ce atârnă pe umărul stâng. Pe perete este expusă o fotografie a acestei sculpturi.

În vitrine, pe partea dreaptă a sălii, pot fi admirate ceramică romană și monede romane republicane (secolele III – II a.Chr.). Denarii romani găsiţi la Cernavodă pot fi corelați cu descoperirile din zona Ostrov, la sud şi a Tulcei la nord. În modulul pătrat sunt expuse opaiţe.

Situată la gurile Dunării, Schytia Minor a dobândit, în cadrul sistemului defensiv roman, o importanţă deosebită, împăraţii aducând aici, de două ori mai multe trupe militare decât în restul provinciilor. Dovadă a prezenţei unor mari legiuni romane (XIII Gemina, XI Claudia, I Italica) sunt cărămizile şi ţiglele de lut cu ştampilele acestor legiuni, găsite în Dobrogea. Acestea pot fi admirate în vitrinele din partea stângă a sălii.

Sala 4: Epoca romano-bizantină. Este prezentată într-o sală mare cu vitrine de o parte şi de alta a sălii, cu 3 module pătrate de expoziție pe centrul sălii şi 2 module pătrate de expoziție pe lateral, lângă uşă, în partea dreaptă. Sunt expuse vestigii specifice epocii de la Axiopolis, Capidava, Sacidava şi Murfatlar. De asemenea, în această sală pot fi admirate diferite obiecte din bronz şi fier, denari romani descoperiţi la Capidava, opaițe, ceramică diversă.

Axiopolis a fost nu numai un centru comercial și militar, dar şi un veritabil centru religios al Schytiei Minor (Dobrogea). Dovadă stă placa de calcar inscripționată cu numele celor trei martiri, Chindeas, Chiril şi Dasius (Tasius) descoperită aici şi datând din secolul IV p.Chr. În această sală se află și o replică a acestei plăci, expusă lângă piatra mormântului.

În zonă apar cele mai târzii dovezi ale existenţei creştinismului în Schytia Minor, cavoul hypogeu de la Axiopolis, acoperit de o piatră de cancelli din calcar (secolul VI p.Chr.). Mormântul păstrează o frumoasă pictură murală cu cruci, frunze de acant şi inventar funerar. Piatra ce acoperea mormântul se află expusă în această sală.

Perioada medievală.  Este expusă pe holul instituției, la ieșire din sala 4 fiind amenajate 2 vitrine alăturate care păstrează un tezaur monetar din secolele XVII – XVIII de 2394 piese emise de sultanii Suleiman al II-lea, Ahmet al II-lea, Mustafa al II-lea şi Ahmet al III-lea. Acest tezaur a fost descoperit în Dobrogea, piesele componenete fiind emise în atelierele monetare de la Constantinopol, Adrianopol, Izmir şi Erzurum.

Epoca modernă şi contemporană. Este prezentată în continuarea celei medievale, tot pe holul amintit. Sunt expuse machete ale: Podului peste Dunăre construit între 1890-1895 de către inginerul Anghel Saligny (în partea dreaptă – modul dreptunghiular de expoziție lungime de circa 2,50 m); Ecluzei de la Cernavodă; Canalului Dunăre – Marea Neagră (1986).  De asemenea se mai pot vedea obiecte şi vase din argint aparţinând familiei regale: serviciu de birou, pahare de argint, set de dulceață din argint aurit.

Vitrinele de la etaj (un mic turn al clădirii) sunt dedicate unei familii ai cărei membri şi-au închinat viaţa culturii dobrogene şi în special celei cernavodene – familia Chirescu. Preotul Dimitrie Chirescu este cel care a întemeiat prima şcoală cu predare în limba română din Dobrogea.  În cele două vitrine de aici sunt expuse obiecte ce au aparținut unuia din fii preotului Chirescu, respectiv compozitorul de muzică corală şi religioasă, Ioan Dimitrie Chirescu: bagheta dirijorului, partituri, călimara cu peniță, discuri cu melodii compuse pentru copii, medalii decernate. Pentru munca depusă de familia sa, pentru aportul cultural al compozitorului la cultura oraşului, autoritatea publică din Cernavodă organizează, de 35 de ani, un festival internațional de muzică corală şi religioasă care îi poartă numele.

În curtea interioară a muzeului sunt expuse liber diverse artefacte arheologice: inscripţii funerare, stâlpi miliari, un chiup dacic, plăci de morminte şi sarcofage din piatră.

Material redactat de către muzeograf  Ana Olivia Rotaru, responsabil tehnic pentru Muzeul „Axiopolis” Cernavodă, în cadrul proiectului ArheoTACT

Brief overview of the city’s history. The history of Cernavodă begins in the Neolithic Age (6th – 3rd millennia BC), attested by the first vestiges discovered on the right bank of the Danube. Many settlements and necropoles belonging to Hamangia, Gumelniţa, Cernavodă (phases 1, 3 and 2) cultures were identified in the area of Cernavodă city alone.

Towards the end of the 13th century BC, the age of relative tranquillity in the Carpathian-Danubian-Pontic area is interrupted by a massive migration. This migration, from the late Bronze Age, influences the way of life of the Thracians from both banks of the middle and lower Danube. This is the period of transition from the Bronze to the Iron Age.

The first Iron Age (Hallstatt) (13th – 5th centuries BC) experiences cultural manifestations with specific features. At several points in the area of Cernavodă settlements and necropoles are attested, belonging to Babadag 2 and 3 cultural environment: on Sofia Hill the existence of a Hallstattian Thracian oppidum (10th – 8th centuries BC) is mentioned, protected by a dirt and stone wall. In some sectors of the settlement remains of floors, dwellings and provision pits have been identified.

Starting from the second half of the 7th century BC, the “great Greek colonization” takes place. The Greeks will establish three large colonies at Pontus Euxinus: Histria, Callatis and Tomis. Also, the Greeks founded the city Axiopolis, which had several stages of habitation and landscaping. Axiopolis city was researched by Pamfil Polonic and Grigore Tocilescu and three layers of habitation were identified: Greek, late Roman and early medieval. In the Greek period, the city had a polygonal shape and an axial street with two gates with “U”-shaped towers. Given its strategic position, after the Roman conquest, a nautae universi Danubii (Association of Seamen on the Danube) will be stationed here. In late Roman period a wall and a new gate were built and a funerary chapel was added and used later as a common burial place (martyrion). During the early Middle Ages (10th century) a new wall, square and pentagonal towers and wooden constructions were added.

For more than 400 years Dobrudja was under Ottoman domination, until the Independence War in 1878, when this territory was reunited with Romania. During the Turkish occupation a Turkish community settled in the area of today’s town of Cernavodă and named the settlement Bogazchioi (in translation: “the village from the river mouth”). Bogazchioi looked like a small, isolated village, with a few dwellings. Two events led to the development of the city: the construction of the Cernavodă-Constanţa railway by an English company in 1860 and the population exodus in this area.

In the modern era, the work of the engineer Anghel Saligny and a true “arch over time”, the bridge across the Danube, is linked to the name of Cernavodă.

Museum. It is organized in an old noble house, the former Fireman’s House, then Pioneer’s House, where various specific activities were carried out. In 2006, the building was refurbished, rearranged and equipped with modern furnishings to display the historical artefacts. The museum was opened on the 3rd of June 2006 and it has 4 exhibition rooms, 2 halls and 2 towers.

Presentation of the exhibition

Room 1 (Neolithic). The most representative culture of this era is Hamangia culture, named after the railway station in Tulcea County, where the first vestiges were discovered. These communities came from Asia Minor on the west coast of the Black Sea. This culture has had a long evolution within what Maria Gimbutas calls Old European Civilisation. On the right side of the room, in tall displays with secure glass windows, one can admire ceramics with black or dark-brown coating, decorated with parallel strings of fine twinges, with circular or meander strips, encrusted with white paste made of kneaded limestone.

Plastic art is represented by the statuettes “The Thinker and his pair”, masterpieces of Neolithic art. Discovered at Cernavodă, in a tomb from the necropolis on Sofia Hill in 1956, in the point called “Columbia D”, they have expressive features. The woman is pregnant, indicating the cult of fertility. The statuettes are slightly triangular and the colour is dark brown – black. Their significance can be funeral, the faith in fecundity and fertility, and may represent two deities or the two deceased.

The Neolithic represents a “revolution” in the way of life of Prehistoric communities. Now, the semi-nomadic way of life is replaced by the sedentary one. Pottery, spinning and weaving are invented. In order to illustrate this, a loom with weights is exhibited in the right corner of the room and next to it a manual mill is replicated.

On the left side of the room are exhibited objects used by women for spinning and weaving, but also tools and weapons made of stone or ovicaprine bones used by men to hunt (arrows, spears, knives).

Room 2. Hallstatt (first Iron Age). It is a small exhibition room, with 4 showcases, placed on both sides of the room, a square showcase near the wall, on the left side near the door and a group of Greek amphorae, in open display, near the window.

The Iron Age is characterized by the use of iron tools, pieces and ornaments. This is the time when the Thracians spread in the Carpathian-Danubian-Pontic area. The ceramics of this period consist of jugs, cups, and mugs. They have a dark colour, polished surface, decorated with geometric motifs. Are representative: the black vessel discovered at Rasova belonging to the Thracians, Hallstattian vessels discovered at Cernavodă and Rasova, funeral urns and imported pottery, amphorae.

In this period the Greeks arrive at Pontus Euxinus, during the “great Greek colonization” and the great Pontic cities Histria, Callatis and Tomis are built. The Greeks bring with them the iron ore, reverberation furnaces, the new ceramic manufacturing technique, a new cult of the dead and the incineration.

In the room, in the square showcase near the door, the funeral inventory of a Hellenistic tomb from Medgidia is exhibited; it dates from the 2nd century BC and contains an iron bracelet, a cosmetic knife, two ceramic vessels, a bronze mirror and a bracelet made of sea shells.

Room 3. Early Roman age. It is also a small display room, with four showcases arranged on both sides of the room and two square showcases, one to the left, near the wall and the other one by the window, in front.

Once they settled in Dobrudja, the Romans are also noticed on the Danube. They build or restore the old Greek cities, roads, defence objectives (dirt and stone walls) and they introduce the efficient Roman administration.

Through research, archaeologist Grigore Florescu identified a stone quarry at Axiopolis, now decommissioned, in the area of the canal. The quarry had five excavation rooms. In one of them (no. 4) a sculpture of Hercules Saxanus was found, the protector of workers in stone quarries. He is represented naked, with a staff in his left hand, while in his right hand he is holding a kantharos vessel, with the rim towards the fire. On his shoulders he wears a lion skin that hangs on the left shoulder. A picture of this sculpture is displayed on the wall.

In the show cases, on the right side of the room, one can admire Roman pottery and Roman Republican coins (3rd – 2nd centuries BC). Roman denarii found at Cernavodă can be correlated with the discoveries made in the Ostrov area, to the South and Tulcea, to the North. In the square showcase there are some oil lamps.

Located at the mouths of the Danube, Schytia Minor (Dobrudja) had acquired a special importance within the Roman defensive system, with the emperors bringing here twice as many military troops than in the rest of the provinces. Proof of the presence of great Roman legions (13 Gemina, 11 Claudia, 1 Italica) are the bricks and clay tiles with the stamps of these legions, found in Dobrudja. These can be admired in the showcases to the left of the room.

Room 4. Roman-Byzantine Age. It is presented in a large room with showcases on both sides, with three square showcases on the centre and two on the side, near the door, to the right. Vestiges specific to this period from Axiopolis, Capidava, Sacidava and Murfatlar are exhibited. Also, in this room different bronze and iron objects can be admired, Roman denarii found at Capidava, oil lamps and pottery.

Axiopolis was not only a commercial and military centre, but also a religious centre of Scythia Minor. This is attested by the limestone plate with the names of three martyrs inscribed: Chindeas, Chiril şi Dasius (Tasius); it was discovered here and it dates from the 4th century AD. In this room there is also a replica of this plate, exhibited next to the tombstone. The latest evidence of the existence of Christianity in Schytia Minor appears in the area – a hypogeum tomb from Axiopolis, covered by a limestone cancelli plate (6th century AD). In the tomb a beautiful mural painting with crosses, acanthus leaves and funeral inventory is still preserved. The stone that covered the tomb is also exhibited in this room.

Medieval period. This period is presented in the hall of the museum, when exiting room 4; two show cases preserve a monetary hoard from the 17th – 18th centuries, containing 2394 coins issued by the sultans Suleiman II, Ahmet II, Mustafa II and Ahmet III. This hoard was found in Dobrudja, while the pieces were minted in the mints from Constantinople, Adrianople, Izmir and Erzurum.

Modern and contemporary periods. These periods are presented following the medieval period, also on the mentioned hall. Several scale models are exhibited: the Bridge over the Danube built between 1890 and 1895 by engineer Anghel Saligny (to the right – rectangular showcase, about 2,5m long); the harbour lock from Cernavodă; the Danube-Black Sea Canal (1986). One can also see objects and silver vessels belonging to the Royal family: desk set, silver glasses, set for serving jam made of gilded silver.

Showcases from upstairs (a small tower) are dedicated to a family whose members have dedicated their lives to the Dobrudjan culture and, especially, to the cultural life of Cernavoda – Chirescu family. Priest Dimitrie Chirescu is the one who founded the first Romanian-language teaching school in Dobrudja. In the two showcases here are exhibited objects that belonged to one of Priest Chirescu’s sons, the composer of choral and religious music, Ioan Dimitrie Chirescu: the conductor’s baton, scores, inkpot with nib, records of songs composed for children, awarded medals. For the work of his family and for the cultural contribution of the composer to the culture of the city, the public authority of Cernavodă has organized, for 35 years, an international choral and religious music festival that bears his name.

In the inner courtyard of the museum various archaeological artefacts are openly exhibited: funeral inscriptions, milestones, a Dacian ewer, tombstones and stone sarcophagi.