Începuturile. Veniți de peste mare tocmai de pe coastele Bithiniei, coloniștii din Heracleea au fondat pe coasta apuseană a Mării Negre, după cum amintește Pseudo-Scymnos, în vremea regelui Amyntas (546-498 a.Chr.) – orașul Callatis. Prezența orașului în toate itinerariile antice (Ptolemaeus; Scutul Durae Europi; Arrianus, Periplus Ponti Euxini; Itinerarium Antonini; Tabula Peutingeriana; Hierocles; Procopius, De aedificiis; Notitia Episcopatum) atestă importanţa pe care colonia doriana a avut-o în antichitate. Dezvelită de sacralitatea unor profeții oraculare – întemeierea orașului a urmărit, mai degrabă, o rațiune comercială și poate demografică. Orașul controla un teritoriu rural – chora, care probabil s-a modificat pe parcursul diferitelor etape istorice. Pe baza informațiilor epigrafice de la începutul secolului al II-lea p.Chr., din vremea împăratului Traian, se poate presupune că orașul Callatis controla un teritoriu care includea actualele așezări de la Vama Veche, 2Mai, Limanu, Albești, Moșneni, Hagieni, Costinești. Pe baza drepturilor și imunităților pe care orașul pare să le fi păstrat și în secolul al II-lea, este posibilă stabilirea încă mai timpurie a limitelor chorei callatiene, pe o suprafață de peste 1000 km pătrați.

Perioada elenistică. Schimburile comerciale – cu o dinamică diferită față de a altor centre grecești vest-pontice, exploatarea judicioasă a teritoriului agricol, au generat o prosperitate economică proiectată și într-un prestigiu politic oglindit și de evenimentele din anul 313 a.Chr., descrise de Diodor din Sicilia, când orașul Callatis se afla în fruntea orașelor răsculate împotriva lui Lysimach. Complicatele conflicte care au marcat sfârșitul secolului al IV-lea a.Chr., între diversele entități statale conduse de urmașii lui Alexandru cel Mare, s-au incheiat în urma bătăliei de la Ipsos prin infrangerea lui Antigonos; astfel orașul Callatis, trecut prin două asedii, a sfârșit prin a recunoaște din nou autoritatea macedoneană. Această dominație a încetat la moartea lui Lysimach (281 a.Chr.) și a favorizat pătrunderea celților în Tracia (279 a.Chr.) și organizarea lor într-un centru de putere cu sediul la Tylis. Supus la plata unor uriașe obligații financiare, orașul Byzantion a fost nevoit să modifice taxele pentru trecerea prin strâmtori și chiar să se implice activ în unele conflicte comerciale – după cum amintea și Memnon din Heracleea la evenimentele din anul 262 a.Chr., când Histria și Callatis au încercat să-și impună monopolul asupra Tomisului. După ce a așteptat zadarnic ajutorul metropolei sale Heracleea Pontica, orașul Callatis a suferit pagube considerabile și a cerut pace. Decăderea orașului, accentuată atât de perturbații demografice (pătrunderea celților, apariția unor enclave scitice), cât și de anumite mutații economice, este vizibilă mai ales în teritoriu, acolo unde așezările rurale precum Albești sunt abandonate, la fel cum constrângerile spațiale impun o redimensionare a spațiului urban și funerar care va adăposti, începând cu secolul al III-lea a.Chr., complexe funerare aparținând unor alogeni (celți, sciți, bastarni etc).

Perioada romană și romano-bizantină. În acest timp, treptat și metodic Roma avansează spre gurile Dunării astfel încât în 72-71 a.Chr. generalul Lucullus, în timpul celui de-al treilea război mithridatic, ocupă orașul Callatis care este scos din alianța cu Mithridates al VI-lea Eupator. Evenimentul poate să însemne și momentul în care a fost semnat un tratat de alianță între Roma și Callatis, după cum amintește un document epigrafic. Din acest tratat rezultă și situația juridică a celor două părți, îndatoririle și restricțiile în caz de război, precum și obligațiile financiare. Orașul Callatis va cunoaște o nouă perioadă de înflorire marcată de lucrări ample de construcții și reparații, mai ales în timpul domniei împăratului Traian, când sunt documentate epigrafic și arheologic operațiuni de resistematizare urbană, construcții de drumuri și apeducte, lucrări cadastrale etc. Colonia doriană a avut de suferit în urma invaziei costobocilor, distrugerile provocate de barbari au impus ample lucrări de reparații. În secolul al treilea (268 p.Chr.) suburbiile orașului au fost afectate de atacurilor goților, ocazie cu care oficialitățile orașului consideră necesar să aducă ofrande zeiței Nemesis. Orașul va dedica un monument împăratului Aurelian (270-275 p.Chr.), cel care a împins barbarii dincolo de limes și a reparat multe din fortificații. Reorganizarea administrativă a Imperiului efectuată în vremea împăraților Dioclețian și Constantin regăsește orașul Callatis ca parte integrantă a provinciei nou înființate Scythia, perioadă în care orașul pare să-și recapete din standardele de civilizație; descoperirile arheologice atestă pentru perioada romano-bizantină importante lucrări de construcție, străzi pavate cu sistem de canalizare, apeducte, bazilici, construcții funerare etc.

ORGANIZAREA EXPOZITIEI Exponatele muzeului din Mangalia sunt valorificate într-un spațiu expozițional de cca 450mp, la care se adaugă un lapidarium amenajat în aer liber pe o suprafață de cca 1600mp.

Conform traseului de vizitare constituit pe baza unor secvențe cronologice, vizitatorul pătrunde în sala A, unde face cunoștință cu principalele așezări urbane și rurale din perioada romană cunoscute ori identificate pe teritoriul Dobrogei (spațiul AV₂). Așezărilor grecești cunoscute de pe coasta vest-pontică  Callatis, Tomis, Histria și Argamum, li se adaugă în perioada romană așezările – inițial cu un caracter preponderent militar – de pe limesul danubian, care bordează țărmul dobrogean al Dunării între Durostorum (Silistra – sediul Legiunii XI Claudia), Troesmis (sediul Legiunii V Macedonica) și Noviudunum (Isaccea – sediul Classis Flavia Moesica). Tot în acest spațiu introductiv s-a încercat o reconstituire constructivă folosind elementele arhitectonice de bază din lumea clasică greco-romană: coloana, capitelul, arhitrava, friza și cornișa.

Epoca greco-elenistică este reprezentată în expoziția callatiană prin intermediul artefactelor grupate în 16 vitrine (nr. 4-11 și nr. 23-30), precum și a numeroaselor piese litice (fragmente arhitectonice, stele funerare etc.), toate intrate în patrimoniul muzeului din Mangalia în urma unor descoperiri întâmplătoare, începând cu anul 1959.

Piesele ceramice, podoabele de sticlă ori metalice descoperite la Callatis ori în așezarea rurală de la Albești (vitrinele nr. 4-7) reprezintă unele din puținele mărturii rămase în urma unor schimburi comerciale extrem de complexe care încorporează, pe lângă produse din Pont (Herecleea, Sinope, Chersones) ori din Marea Egee, și mărfuri din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord (Egipt, Cartagina).

Epoca romană este reprezentată de piesele grupate în 14 vitrine, dintre care 2 vitrine cuprind piese de sticlă, 9 vitrine obiecte ceramice (opaițe, amfore, boluri) și piese metalice (fibule, oglinzi, arme). Demn de semnalat sunt vitrinele care adăpostesc resturile unui car de paradă găsit într-un tumul de la Limanu.

Sala B  găzduiește două monumente funerare in situ descoperite în anul 1959 și care au fost datate în secolul al IV-lea a.Chr., precum și un bogat material litic compus din piese arhitectonice din calcar ori marmură, stele funerare, monumente votive. Tot aici a fost relocat pavimentul din mozaic descoperit în anul 1967 în urma unor săpături de salvare executate pe strada Ștefan cel Mare.

Sala T (tumul funerar)

În anul 1959 au fost efectuate săpături arheologice în doua complexe tumulare. În prima movilă ce prezenta un ring de piatră cu diametrul de cca.14m și o platformă ritualică situată la vest, a fost identificat un mormânt în cistă de piatră, acoperit cu trei dale de calcar și care adăpostea scheletul unui adult de 1.75m. În interior, pe lângă resturile unei coronițe de ceramică aurită, au fost descoperite resturile unui papirus scris în limba greacă. Au fost identificate în mantaua tumulară opt morminte secundare de înhumație și incinerație. La cca 10m sud de movila 1 a fost cercetată movila 2, care acoperea o incintă de piatră de 12x6m ce adăpostea trei morminte de incinerație de tip rug-busta (zona V). Spațiul expozițional T păstrează mormântul în cistă de piatră, ringul de piatră care delimita movila și platforma ritualică. Cele șase vitrine (nr. 40-46) așezate radial adăpostesc piesele de tezaur ale colecției (bijuterii din aur și argint, monede), precum și numeroase fragmente arhitectonice, sculpturi din marmură ori calcar, tuburi de apeduct, tuburi hypocaustum.

Traseul în sens invers reprezintă o trecere în revistă a celor mai importante descoperiri arheologice aparținând perioadei romano-bizantine, de la numeroasele fragmentele de cancelli identificate în zona basilicii de tip sirian, la vitrinele (nr. 37-39) care cuprind inventarele unor complexe funerare paleocreștine descoperite în vestul orașului Mangalia. Traseul se încheie cu cea mai spectaculoasă piesă aflată în colecția muzeului din Mangalia – capitelul compozit descoperit cu ocazia cercetărilor sistematice efectuate în zona de nord a orașului (figura 9).

Material redactat de către cercetător Tatiana Odobescu, responsabil tehnic pentru Muzeul „Callatis” Mangalia, în cadrul proiectului ArheoTACT

The beginnings of Callatis. Brief history. Coming from across the sea just off the coast of Bithynia, the Heraclea colonists founded the city of Callatis on the western coast of the Black Sea, as recounted by Pseudo-Scymnos, during the King Amyntas (546-498 B.C.). The presence of the city in all ancient itineraries (Ptolemaeus; Scutul Durae Europi; Arrianus – Periplus Ponti Euxini; Itinerarium Antonini; Tabula Peutingeriana; Hierocles; Procopius – De aedificiis; Notitia Episcopatum) attests the importance that the Dorian colony has in antiquity. Unveiled by the sacredness of some oracular prophecies – the foundation of the city followed a commercial and demographic sense. The city controlled a rural territory – chora, which probably changed during different historical stages. Based on the epigraphic information from the beginning of the 2nd century A.D., from the Roman Emperor Trajan, it can be assumed that the city Callatis controlled a region that included the present settlements Vama Veche, 2 Mai, Limanu, Albești, Moșneni, Hagieni, Costinești. Based on the rights and immunities which the city seems to have kept in the 2nd century, it is possible to early establish the boundaries of the Callatian chores, with a surface of over 1000 km square.

Hellenistic Period. The commercial trading, with different dynamics from other Greek Western-Pontic centres, and the judicious exploitation of agricultural territory resulted in a projected economic prosperity and a political prestige reflected by the events from the year 313 B.C., described by Diodor of Sicily, when the city Callatis was among the first cities to rise up against Lysimachus. Complicated conflicts that marked the end of the 4th century B.C., between different State entities led by the descendants of Alexander the Great, ended after the battle at Ipsos when Antigonos was defeated; thus the city Callatis passed through two sieges, and ended once against with the recognition of the Macedonian authority. This domination ceased with the death of Lysimachus (281 B.C.) and favoured the penetration of Celts in Thrace (279 B.C.) and their organization in a power Centre with the headquarters in Tylis.

Constrained to pay huge financial obligations, the city of Byzantium was forced to modify the fees for passing through the straits and even to get actively involved in some commercial conflicts – as Memnon of Heraclea remembers in the events from the year 262 B.C., when Histria and Callatis attempted to impose monopoly over Tomis. After waiting in vain for the help of its metropolis Heraclea Pontica, the city of Calattis suffered considerable damage and asked for peace. The decline of the city, accentuated by both demographic disturbance (penetration of the Celts, emergence of Scythian enclaves), and by certain economic mutations (visible especially in the territory, where rural settlements such as Albești are abandoned), and at the same time by space constraints, impose a resizing of the urban and funeral space that will accommodate, at the beginning of the 3rd century B.C., burial complexes belonging to allogenic population (Celts, Scythian, Bastarni, etc.).

Roman and Roman-Byzantine period. During this time, Rome gradually and methodically advanced towards the mouths of the Danube so that in the 72-71 B.C. General Lucullus, during the third Mithridatic war, occupied the city Callatis which is removed from the Mithridates VI Eupator Alliance. The event may also mean the moment when a Treaty of Alliance between Rome and Callatis was signed, as recalled in an epigraphic document. This Treaty also shows the legal situation of the two parties, duties and restrictions in the event of war, as well as financial obligations. The city of Callatis will have a new blossom period marked by extensive construction and repair works, especially during the reign of the Emperor Trajan, when epigraphic and archaeological urban re-planning operations, roads and aqueducts constructions and cadastral works are documented. The Dorian colony had to suffer after the invasion of Costoboci, and the destruction caused by the barbarians imposed extensive repair works. In the 3rd century (268 A.D.) the town’s suburbs were damaged by the attacks of the Goths, during which the city officials deemed it necessary to bring offerings to the goddess Nemesis. The city will dedicate a monument to the Emperor Aurelian (270-275 A.D.), who pushed the barbarians beyond the limes and repaired many of the fortifications. The administrative reorganization of the Empire made during the reign of the Emperors Diocletian and Constantine refines the city of Callatis as integral part of the newly established province of Scythia, period in which the city seams to regain civilization standards; archaeological findings attest for the Roman-Byzantine important construction works, period paved streets with sewage system, aqueducts, basilicas and burial constructions.

Organisation of the exhibit. The exhibits at the Mangalia Museum are valorised in a in an exceptional space of about 450 sq. m, plus a lapidarium set up in open air on an area of about 1600 sq. m.

According to the visiting route established based on chronological sequences, the visitor enters hall A, where the major urban and rural settlements from the Roman identified in the territory of Dobruja (AV2 space) can be seen. To the Greek settlements known on the West-Pontic coast, Callatis, Tomis, Histria and Argamum, settlements from the Roman period are added- originally with a predominant military character – on the Danubian Limes, which embroiders the coast of Dobruja between Durostorum (Silistra – headquarters of XI Legion Claudia), Troesmis (headquarters V Legion Macedonica) and Noviudunum (Isacea – headquarters Classis Flavia Moesica). In this introductory space a constructive reconstruction using basic architectural elements from the classic Greco-Roman world was tried: column, capital, architrave, friezes and cornice.

The Greco-Hellenistic age is depicted in the Callatian exhibition through artefacts grouped into 16 showcases (no. 4-11 and no. 23-30), as well as numerous lithic pieces (architectural fragments, funeral stars, etc.), all entered into the heritage of the Museum in Mangalia after their accidental discovery starting with the year 1959.

Ceramic items, glass or metal adornments discovered at Callatis or in the rural settlement Albești (showcases nr.4-7) represent some of the few remaining testimony of extremely complex commercial trading which include, beside products from the Pont (Hereclea, Sinope, Chesones) or from the Aegean Sea, also cargo from the Middle East or North Africa (Egypt, Carthage).

The Roman era is represented by items grouped in 14 showcases, 2 of which include glass pieces, 9 showcases with ceramic objects (oil lamps, amphorae, bowls) and metal pieces (fibulas, mirrors, weapons). It is worth to signal the showcases that shelter the remaining of a parade chariot found in a tumulus at Limanu.

Hall B hosts two funeral monuments in situ discovered in the year 1959 and which were dated in the 4th century B.C., as well as a rich Lithic material composed of architectural pieces made of limestone or marble, funeral stars, votive monuments. Here the mosaic pavement discovered in the year 1967 after some rescue excavation were carried out on Ștefan cel Mare Street was also relocated.

Hall T (funeral tumulus). In the year 1959 archaeological excavation were carried out in two tumulus complexes. In the first mound which presented a stone arena with a diameter of 14 m and a platform for rituals situated West, was identified as a tomb in stone cist, covered with three limestone slabs which contained the skeleton of an adult of 1.75m. Inside, in addition to the remains of a golden ceramic crown, the remains of a papyrus written in Greek were discovered. In the tumulus mantle eight secondary tombs for burial and cremation were identified. At about 10 m south of the first mound the second mound was researched, which covered a stone premises on 12×6 m sheltering three cremation tombs type rug-busta (zone V). Exhibition space T preserves the stone cist tomb and the stone arena which delimit the mound and the platform for rituals. The six showcases (no. 40-46), arranged in a radial manner, shelter the treasury pieces of the collection (gold and silver jewels, coins), and also numerous architectural fragments, marble or limestone sculptures, types of aqueducts, hypocaust tubes.

The route in reverse presents an overview of the most important archaeological discoveries belonging to the Roman-Byzantine period, from numerous cancelli fragments identified in the area of the Syrian type basilica; the showcases (no. 37-39) contain inventories of some Paleochristian funeral complexes discovered in the West side of the city Mangalia. The route ends with the most spectacular piece found in the Museum of Mangalia – the composite capital discovered during the systematic researches made in the Northern area of the city (Figure 9).

Material drafted by researcher Tatiana Odobescu, technical responsible of “Callatis” Museum Mangalia, within the project ArheoTACT