Scurt istoric al cetății. Întemeiată de coloniști din Milet pe la mijlocul secolului al VII-lea a.Chr., în timpul celei de-a 33-a Olimpiade (657 a.Chr.), conform informațiilor autorului creștin Eusebius din Cesareea (260 – 340 a.Chr.), „la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului” – după cum notează Strabon, cetatea Histria va avea o dezvoltare neîntreruptă până în perioada bizantină, reprezentând pentru multă vreme cel mai însemnat centru economic și cultural de la gurile Dunării. Referitor la data întemeierii cetății, o altă ipoteză este furnizată de către autorul antic necunoscut, numit convențional Pseudo-Skymnos, care relatează că „Orașul…l-au întemeiat milesienii, pe vremea când armata sciților barbari a trecut în Asia, urmărindu-i pe cimmerienii care fugeau din Bosfor”, adică undeva în prima jumătate a secolului al VII-lea a.Chr. Cert este însă faptul că cele mai vechi descoperiri ceramice de aici datează din anii 630 – 620 a.Chr., iar cele mai târzii din a doua jumătate a secolului VII p.Chr., ceea ce înseamnă că există o continuitate de locuire de cel puțin 1300 ani, fiind identificate nu mai puțin de 20 secvențe stratigrafice. Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum era denumită Dunărea de către grecii antici.

În perioada greacă (secolele VII – I a.Chr.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, fiecare înconjurate de câte o incintă proprie, după un model des întâlnit în orașele colonial grecești, structură care a fost menținută până la abandonarea orașului în secolul al VII-lea p.Chr. Pe platoul din vestul cetății se afla așezarea civilă, înconjurată de cea mai veche linie fortificată identificată, circumscriind totodată cea mai mare suprafață locuită (cca. 35ha). Tot aici, în sectorul convențional denumit „X” au apărut urme de locuire intensă (resturi de locuințe și gropi cu un bogat material ceramic). A doua zonă, situată pe acropola histriană, reprezintă unul din sectoarele de maximă importanță în viața cetății: „zona sacră”, având în apropiere, probabil, și o agora. Aici au ieșit la iveală resturile a trei temple, unul dedicat lui Zeus, altul Afroditei, iar al treilea unei divinități necunoscute. O a doua zonă sacră este posibil să fi funcționat la sud de acropolă.

După o distrugere violentă, către sfârşitul secolului VI a.Chr., în plină perioadă clasică (secolele V – IV a.Chr.) un nou zid de incintă reduce la jumătate suprafaţa iniţială a oraşului, timp în care zon „extra-murană” continua să fie intens locuită de o populație ale cărei ocupații principale erau producția artizanală și comerțul cu amănuntul.  În această perioadă Histria cunoaşte un regim democratic, aderarea la Liga Maritimă Ateniană, comerţ intens şi chiar monedă proprie (în jurul anului 480/475 a. Chr.; este vorba despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul orașului, reprezentat de un vultur pe un delfin spre stânga, și legenda IΣTPI, iar pe revers două capete umane alăturate și inversate).

Încercarea primului val de sciţi de a se stabili în sudul Dunării, precum şi răzvrătirile cetăţilor pontice împotriva lui Lysimach aduc cetăţii o nouă distrugere, către sfârşitul secolului IV a.Chr. În secolele următoare oraşul se reface şi trăieşte o nouă înflorire, se stabilesc alianţe cu unele căpetenii ale geţilor (Zalmodegikos, Rhemaxos). Secolul I a.Chr. aduce noi frământări şi pericole externe: regele Pontului Mithridates 6 Eupator trimite trupe la Histria, iar în anul 72 a.Chr. primele armate romane scot coloniile vest-pontice de sub influenţa lui Mithridates. Câţiva ani mai tarziu, regele geto-dac Burebista ia cetatea în stăpânirea sa. Odată cu moartea lui Burebista cetatea trece sub stăpânire romană, încheindu-se astfel perioada de autonomie. Sub stăpânirea romană cetatea cunoaşte o nouă înflorire.

Relativa prosperitate a orașului din secolele II p.Chr. și primele decenii ale secolului III p.Chr., în timpul împăraților Antonini și Severi, este documentată archeologic. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți), era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și avea atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și spiritual (mithraeum) și cultural-artistice (museion).

Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre. Unii tumuli pot avea până la 4 – 5 m înălțime.

La sfârșitul secolului VII p.Chr. orașul este abandonat, unul dintre motive (alături de invaziile repetate ale populațiilor migratoare) fiind și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul (în prezent complexul lagunar Razim-Sinoe). Locuitorii săi își vor dura o viață stabile nu departe de vechile ziduri, dovadă fiind așezarea și cimitirul biritual de la Istria-Capul Viilor, situate la circa 600m de limita estică a actualului sat Istria, sau așezarea feudal-timpurie semnalată la Vadu.

***

În prezent, se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu, de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere de locuințe sau ateliere, mai ales romane, terme, bazilici civile și creștine și, în centrul orașului, una dintre cele mai mari bazilici creștine din regiune, datând din secolul VI p.Chr. Bazilica episcopală de la Histria, construită în centrul orașului roman, un edificiu de peste 60 de metri lungime și 30 de metri lățime, a fost scoasă la lumină în anul 1969 de către arheologul Alexandru Suceveanu. Prezența acesteia ne arată faptul că în secolele V – VI p.Chr., Histria ajunsese la rangul de episcopie.

Expoziția. Colecția este alcătuită din vase ceramice și de piatră, obiecte de uz personal și casnic, sculpturi, piese de arhitectură, inscripții, repartizate pe epoci (greacă, romană și romană târzie), urmărindu-se succesiunea lor în timp. Sălile de la parter sunt dedicate Histriei arhaice, clasice și elenistice, iar cele de la etaj Histriei romane și romane târzii.

Parterul. La intrare, o mare hartă a Dobrogei indică principalele localități în care s-au făcut descoperiri arheologice, datând din paleolitic până în epoca de sfârșit a Imperiului roman. Lângă aceasta poate fi admirată o frumoasă friză de marmură, aparținând unui monument histrian de secol II – I a.Chr. Realizată în stilul neoatic, relieful are reprezentate pe fața anterioară imaginile lui Apollo, Hephaistos, Poseidon, Eros, Afrodita, Atena, Zeus, Hermes și Hera (?).

Culoarul A (paleoliticul mijlociu – colonizarea greacă): are o dispoziție în formă de L; după o vitrină în care sunt expuse principalele publicații referitoare la Histria, urmează alte 5 vitrine ce cuprind fragmente ceramice aparținând culturilor Hamangia (eneolitic timpuriu) și Babadag (secolele XI – VII a.Chr.). Fragmentele de cesti, oale și străchini ornamentate cu caneluri aparțin ceramicii de tip Babadag III. Se remarcă o statuie menhir, descoperită la Baia (fostă Hamangia), într-un tumul ce datează de la începutul epocii bronzului (cca. 3000 a.Chr.).

Culoarul B (colonizarea milesiană – Histria arhaică): sunt prezentate descoperirile din teritoriul agricol al cetății (chora): statuete de teracotă ce o reprezintă pe zeița Cybele și un efeb; plăcuța votivă cu imaginea zeiței Nike; ceramică elenistică, attică și locală (lucrată cu mâna sau la roată). Urmează o serie de vitrine ce cuprind ceramica greco-orientală (boluri, amfore de Clazomene), corintică, attică cu figure negre, fragmente de vase din piatră, statuete votive de teracotă, un pond de malahit.

Din epoca arhaică datează și o cadă de baie, refolosită ca sarcofag în necropola identificată în satul Istria. Tot în această zonă atrage atenția și un fragment de kuros din marmură (anii 560 – 550 a.Chr., probabil stil milesian), precum și diverse elemente de artă minoră: cupele aparținînd școlii numite a „micilor maeștri”; fragmente de vase cu figuri roșii pe fond negru, dar și cu figuri negre pe fond roșu.

Etajul. În prima sală (Culoarul C: Histria greacă, secolele VI – I a.Chr.) se pot admira diverse altare, stele și alte sculpturi cu caracter votiv sau funerar (ex. altarul închinat lui Asklepios). În ceea ce privește ceramic, sunt expuse fragmente representative de ceramic attică cu firnis negru: kantharoi, oenochoe, cupe (un fragment păstrează dedicația către Zeus), lekythoi, aryballoi.  Pe partea dreaptă sunt expuse și unele piese arhitectonice: capiteluri ionice, paleocreștine (ionice cu impostă) precum și un capitel corintic de epocă romană târzie. Urcând o serie de trepte, se intră pe Culoarul D (perioada romană timpurie), unde sunt expuse diverse documente epigrafice care menționează veteran romani așezați la Histria sau în teritoriul cetății, ex. Titianus Severinus din Ala II Hispanorum et Aravacorum, în prima jumătate a secolului III p.Chr. Sunt expuse și o serie de fragmente arhitectonice precum baze și fusuri de coloană, capitele ionice și corintice, colonete, frize cu elemente vegetale șamd.

Un sector special (Sectorul E) este dedicat descoperirilor arheologice făcute la cele două edificii termale cercetate la Histria. Pe lângă obiectele de uz comun (ceramică, opaițe) sau cele de port și de podoabă, pot fi văzute eșantioane din placajele de marmură ale pereților, fragmente de tencuială și de mozaic, tuburi ceramice aparținând sistemului de aducțiune a apei și de încălzire.

Spațiul unei vitrine este dedicate unui lot de statuete de teracotă produse într-un atelier local.

În continuare (Culoarul F) se găsesc o serie de vitrine în care sunt prezentate diverse obiecte datând din epoca romană timpurie (secolele II – III p.Chr.): o bogată serie ceramică de diverse forme (vase de uz casnic și statuete de teracotă), obiecte de podoabă, strigilii de fier, obiecte din os, ponduri, greutăți pentru plasa de pescuit, opaițe din lut, recipiente de sticlă, folosite fie ca vase de băut și servit la masa, fie pentru păstrarea balsamurilor și unguentelor. Se adaugă numeroase fragmente provenite din sculpturi dedicate unor divinități ca Dionysos Karpophoros (Dătătorul de roadă), Cybele, Minerva, Thanatos, Mithras, Cavalerul Trac. Tot lui Dionysos o asociație de „închinători vârstnici” îi consacră un monument votiv pentru împăratul Elagabal și mama sa.

O altă vitrină ilustrează așezarea rurală de la Fântânele, situată în teritoriul agricol al Histriei, de unde provine un interesant relief sculptural cu reprezentarea zeului Sabazios. Elocventă pentru interferența dintre coloniștii romani și populația băștinașă este prezența ceramicii de factură romană, alături de ceramică indigenă lucrată cu mâna.

Recipiente de mare capacitate, fragmente arhitectonice (colonete, baze de coloană) și tuburi din piatră, folosite în unele sectoare ale apeductelor care alimentau orașul, completează imaginea epocii romane timpurii la Histria.

Ultima parte a traseului de vizitare din muzeul Histria este rezervată epocii romane târzii și celei medievale (Culoarul G). Astfel vizitatorul este condus pe firul cronologic al exponatelor spre ultimele perioade de locuire de la Histria. Sunt expuse fragmente ceramice cu decor ștampilat de secol V – VI p.Chr. (terra sigillata), ce prezintă motive creștine (cruci, delfini, porumbei), precum și ceramică târzie de uz comun (platouri, căni, amfore și amforete, ulcioare, râșnițe).

Această secțiune a expoziției ilustrează, în egală măsură, și orașul creștin. Fragmente arhitectonice reprezentative, provenind din edificiile de cult ale cetății, își găsesc locul lor printre exponate: un capitel de marmură cu cruce și frunze de acant, pilaștri și plăci de cancelli, colonete și două capiteluri de colonetă, elemente de mensa martyrium.

Urmează amfore cu striuri de epocă romano-bizantină (secolele V – VI p.Chr.) și medievală (secolele IX – X). Viața spirituală este ilustrată prin reliefuri reprezentându-i pe Hercules și pe Dionysos, iar cea materială prin ceramică de uz comun (oale și amforete), mortaria, opaițe, obiecte din os (ace de cusut, ace de păr și piepteni) și din bronz (catarame și elemente decorative).

Partea medievală este reprezentată de ceramică lucrată cu mâna și la roată din necropola birituală de la Istria – Capul Viilor (secolele IX – X). În plus, este prezentă o inscripție în limba greacă în cinstea victoriei lui Mircea cel Bătrân asupra turcilor, în anii 1407 – 1409, o machetă cu reconstituirea a 3 morminte de incinerație de la Istria – Capul Viilor, iar spre sfârșit sunt expuse și câteva pietre de mormânt otomane provenite de la Vadu.

Sala centrală (H). De la etaj se coboară în sala centrală a muzeului, unde sunt expuse cele mai reprezentative piese descoperite în cetate. În ordinea cronologică, poate fi văzută baza de marmură neagră a statuii lui Apollon Ietros (Apollon Tămăduitorul), pe care este gravată una din cele mai vechi inscripții de la Histria (de la începutul secolului al IV-lea a.Chr.). În stânga acestei baze se află expuse fragmentele fațadei unui templu de stil doric din prima jumătate a secolului al III-lea a.Chr., iar din inscripția de pe epistilul acestuia se deduce că templul este închinat lui Theos Megas (Marelui Zeu).

În dreptul bazei lui Apollo se află expusă o inscripție datată în anul 138 p.Chr. și care conține lista „onorabililor gerusiei de după a doua înființare”.

Pe peretele din fața fragmentelor de templu menționate mai sus se află planul și restituția ipotetică a bazilicii episcopale de secol VI p.Chr. Tot aici sunt expuse cele mai semnificative descoperiri relaționate cu această bazilică: capiteluri, fragmente de cancelli, platoul de marmură conținând tripla invocație a divinității (trisagion).

Începute în 1914 sub conducerea arheologului roman Vasile Pârvan, săpăturile arheologice de la Histria continua și în present (cu întreruperile inerente celor două războaie mondiale). În semn de omagiu pentru activitatea depusă, la ieșirea din muzeu sunt expuse fotografiile conducătorilor șantierului arheologic Histria, respectiv: Vasile Pârvan (1914 – 1926), Scarlat Lambrino (1927 – 1942), Emil Condurachi (1949 – 1970), Dionis M. Pippidi (1971 – 1982), Petre Alexandrescu (1982 – 1988), Alexandru Suceveanu (1989 – 2010).

Material redactat de către conservator Georgică Stan, responsabil tehnic pentru Muzeul complexului arheologic  Histria, în cadrul proiectului ArheoTACT

Brief history of the fortress. Founded by the colonists from Miletus in the mid 7th century B.C., during the 33rd Olympiad (657 B.C.), according to the information from the Christian author Eusebiu of Caesarea (260 – 340 B.C), “at a distance of 500 steps from the sacred mouth of Dniester”- as written by Strabon, Histria fortress will have an uninterrupted development up to the Byzantine period, representing for a long time the most important economical and cultural centre from the Danube influx. Regarding the date of the foundation of the fortress, another hypothesis is provided by the ancient unknown author, conventionally called Pseudo-Skymnos, saying that “The city…was founded by the Milesians, when the barbarian Scythian army passed to Asia, chasing the Cimmerians who ran from Bosphorus”, meaning sometime in the first half of the 7th century A.D.. However, the fact that the oldest ceramic discoveries here date back to the 630-620 B.C., and the latest in the second half of the 7th century A.D., means that there is a continuity of habitation for at least 1300 years, no less than 20 stratigraphic sequences being identified. The name of the Histria fortress (Istros in the Greek language), is given by the river name Istros, how the Danube was named by the Ancient Greek.

In the Greek period (7th – 1st century B.C.), the city was composed of two distinct parts, the Acropolis and the civil settlement, each surrounded by an enclosure on its premises; following a common pattern in Greek colonial cities, the structure was kept until the abandonment of the city in the 7th century A.D.. On the west plateau of the fortress is the civil settlement, surrounded by an identified old fortified line, also encompassing the largest inhabited area (approx.35ha ). Here, in the conventional sector named “X” traces of intense habitation have appeared (remnants of houses and pits with a rich ceramic material). The second area, located on the histrian Acropolis, represents one of the most important sectors in the life of the fortress: “sacred area, having nearby probably an agora”. Here were found the remnants of three temples, one dedicated to Zeus, other to Aphrodite, and the third to an unknown deity. A second sacred area may have existed at the Southern part of the Acropolis.

After a violent destruction, in the late 6th century B.C., in full classical period (5th-4th century B.C.) a new premises wall reduced the initial area of the city to half, during which the “extramurana” area continues to be intensely inhabited by a population whose main occupation were hand crafted production and retail trade. During this period Histria has a democratic regime, joining the Athenian Maritime League- with intense trade and even its own currency (around the year 480-475 B.C.; meaning silver cast coins which have on the front side the symbol of the city, represented by an eagle riding a dolphin on the left, and the legend IΣTPI, and on the other side two human heads side by side and reversed).

The attempt of the first wave of Scythians to settle in the south of the Danube, and also the rebellion of the Pontical fortresses against Lysimachus bring to the fortress a new destruction at the end of the 4th century B.C. In the following centuries the city recovers and blossoms, establishing alliances with some Getan kings (Zalmodegikos, Rhemaxos). The 1st century B.C. brings new agitation and external threats: The King Mithridates 6 Eupator of Pontus sends troops to Histria, and in the year 72 B.C. the first Roman armies remove the colonies from Mithridates’ dominance. A few years later, the Geto-Dacian King Burebista takes the fortress under his domination. With the death of Burebista the fortress passes under Roman domination, ending thus the period of autonomy. Under Roman domination the fortress knows a new blossom.

The settlement was surrounded by a strong wall (only the West part of the fortress wall had 10 towers and two gates), was supplied with water through pipelines over 20 kilometres long, and these also supplied the thermae build in the Roman era, the streets were paved with stone, and had both physical education institutions (gymnasion) and also spiritual (mithraeum) and cultural-artistic (mouseion).

The necropolis, located outside the ancient city, comprises numerous funeral tumuli and a small number of flat tombs. The most often use in the funeral rite in the period of tumuli construction was the cremation. The tumuli in the necropolis from Histria have an external ditch in their infrastructure, a funeral platform and a stone belt. Some tumuli can have up to 4-5 m of height.

At the end of the 7th century A.D. the city was abandoned, one of the reasons (along the invasions of migratory populations) being the clogging of the old Gulf of the Black Sea, where the port was settled (in present days the Razim-Sinoe lagoon complex).

Currently, one can visit the defence wall, with towers and bastions, which closed to the West towards the Sinoe Lake a smaller surface of the late Roman city, of about 7 ha (comprising the former acropolis of the Greek city). There can be seen preserved ruins of the Greek temples in the sacred area, paved streets and residential neighbourhoods or workshops, especially Roman, thermae, civil and Christian basilicas and, in the centre of the city, one of the biggest Christian basilicas of the region, dated from the 6th century A.D. The Episcopal basilica from Histria, build in the centre of the Roman city, building more than 60 meters long and 30 meters wide, was discovered in the year 1969 by the archaeologist Alexandru Suceveanu. Its presence shows us the fact that in the 5th-6th century A.D., Histria had reached the rank of bishopric.

Exhibition The collection is composed by ceramic and stone pottery, articles of personal and household use, sculptures, architectural pieces, inscriptions, assigned by ages (Greek, Roman and late Roman), aiming to their sequence in time. The halls from the ground floor are dedicated to archaic, classical and Hellenistic Histria, and upstairs to the Roman and late Roman Histria.

Ground floor. At the entrance, a big map of Dobruja indicates the main places where archaeological discoveries were made, dating from the Palaeolithic era until the end of the Roman Empire era. Next to it a beautiful marble frieze can be admired, from a histrian monument of the 2nd-1st century B.C.

Corridor A: It has an L-shape display; afterwards a showcase in which the major publications relating to Histria are exposed, follows other 5 showcases that include ceramic fragments of the Hamangia culture (early Neolithic) and Babadag (9th-7th century B.C.). Fragments of jugs, pots and bowls ornamented with grooves belonging to Babadag III type. A menhir statue is remarkable, discovered at Baia (formerly Hamangia), in a tumulus dating from the early Bronze age (approx. 3000 B.C.).

Corridor B: Findings from the agricultural territory (chora) are presented: terracotta statuettes which represent the goddess Cybele and a Ephebos; the votive plaque with the image of the goddess Nike; Hellenistic, Attic and local pottery (hand made or by wheel). A series of showcases follows, which include Greek-Oriental pottery (bowls, Clazomene amphorae), Corinthian, Attica with black figures, fragments of stone vessels, votive statuettes of terracotta, a malachite weight.

From the archaic era also dates a bathtub, reused as sarcophagus in the necropolis identified in the village Istria. Also, in this area a marble kuros fragment attracts attention (years 560-550 B.C., probably Milesian style), as well as various elements of minor art: cups belonging to the school named of the “small masters”; fragments of vases with red figures on a black background, but also black figures on a red background.

Floor. In the first hall, Corridor C, various altars, stars and other sculptures with votive or funeral character can be admired. On the right some architectural pieces are exhibited: Ionic, Paleochristian capitals, (Ionic with imposts) as well as Corinthian capital from late Roman era. Climbing a couple of stairs, we enter into Corridor D, where various epigraphical documents are exposed, which mention Roman veterans settled at Histria or on the territory of the fortress. A specific factor (Sector E) is dedicated to the archaeological excavations made at the two thermal buildings from Histria fortress. In addition to common objects (pottery, lamps), items to wear or for adornment, also marble samples of the walls, fragments of plaster and mosaic, ceramic tubes belonging to the penstock system of water and heating can be seen.

A showcase is dedicated to a lot of terracotta statuettes produced in a local workshop.

Continuing (Corridor F), there can be found a series of showcases in which the various objects dated from the early Roman age (2nd-3rd century A.D.) are presented: a rich series of pottery with different shapes (household pots and terracotta statuettes), adornments, iron strigil, bone objects, weights, weights for the fishing net, clay oil lamps, glass containers, used either for drinking vessels and for serving at the table, or for preservation of balsams and ointments. Numerous fragments derived from the sculptures dedicated to some deities: Dionysos Carpophorus (Fruit -Bearer), Cybele, Minerva, Thanatos, Mithras, Thracian horseman.

Another showcase illustrates the rural settlement from Fântânele, located in the agricultural territory of Histria, whence come an interesting sculptural relief with the representation of the god Sabazios. Eloquence for the interference between the Roman colonists and the native population is the presence of Roman pottery along with indigenous hand made pottery.

High capacity containers, architectural fragments (colonette, column basis) and stone tubes, used in some sectors of the aqueducts which provided water to the city, completes the image of the late Roman age at Histria.

The last part of the visiting route from the Histria Museum is reserved to the late Roman era and to the Medieval era (Corridor G). Thus the visitor is led in a chronological way through the exhibits of the last period of living in Histria. Fragments from pottery with stamped decoration are exhibited in the 5th-6th century A.D. (terra sigillata), which present Christian motives (crosses, dolphins, doves), as well as late pottery for common use (plates, cups. amphorae and amphorette, pitchers and grinders).

This section of the exhibition illustrates, in equal manner, the Christian city. Representative architectural fragments from the worship buildings of the fortress have their own place through the exhibits: a marble capital with a cross and acanthus leaves, pillars and cancelli plates, colonette and two colonette capitals, elements of mensa martyrium.

Amphorae with striations from the Roman-Byzantine era (5th- 6th century A.D.) and medieval era (9th- 10th century) follow. Spiritual life is illustrated through the relief representing Hercules and Dionisos, and the material one through common use pottery (pots and amphorette), mortaria, oil lamps, objects made of bone (sewing needles, hair pins and combs) and of bronze (buckles and decorative elements).

The Medieval part is represented by hand and wheel made pottery and by the bi-ritual necropolis from Istria – Capul Viilor (9th-10th century) In addition, an inscription in the Greek language is presented, in honour of the victory of Mircea the Elder over the Turks, in the years 1407-1409, with a model about the reconstruction of three tombs cremated at Istria – Capul Viilor, and towards the end some Ottoman grave stones from Vadu are exhibited.

Central Hall (H). From upstairs you go down in the central hall of the museum, where the most representative pieces discovered in the fortress are exposed. In chronological order, one can see the black marble base of the statue of Apollon Ietros (Apollon the Healer) on which one of the oldest inscriptions in Histria is carved (from the beginning of the 4th century B.C.). On the left of this base fragments of a temple in Doric style from the first half of the 3rd century B.C. are exhibited, and from the inscription of its epistyle it is deducted that the temple is dedicated to Theos Megas (The Big God).

In front of the base of Apollo an inscription dated in the year 138 A.D. is exposed, which contains the list of “honourable of Gerousia after the second establishment”.

On the wall in front of the temple fragments mentioned above there is the plan and hypothetical reconstruction of the Episcopal Basilica from the 6th century A.D. Here are also exhibit the most significant discoveries related to this basilica: capitals, fragments of cancelli, the marble plateau which contains the triple invocation of divinity (trisagion).

Starting in the 1914s under the leadership of the Romanian archaeologist Vasile Pârvan, the archaeological excavations from Histria still continue (with inherent interruption in both world wars). In tribute to the activity submitted, at the exit of the Museum photos of the leaders of the archaeological site of Histria are exposed, namely: Vasile Pârvan (1914 – 1926), Scarlat Lambrino (1927 – 1942), Emil Condurachi (1949 – 1970), Dionis M. Pippidi (1971 – 1982), Petre Alexandrescu (1982 – 1988), Alexandru Suceveanu (1989 – 2010).

Material drafted by researcher Georgică Stan, technical responsible of The Histria Archaeological Museum Complex, within the project ArheoTACT