MUZEUL DE ISTORIE NAȚIONALĂ ȘI ARHEOLOGIE CONSTANȚA

Regiunea Dobrogei se bucură în istoria muzeologiei româneşti de o situaţie privilegiată, fiind recunoscută ca zona cea mai bogată din punct de vedere arheologic a ţării. Nenumăratele vestigii de mare valoare au atras permanent atenţia specialiştilor şi a instituţiilor de cultură de-a lungul timpului.

Necesitatea alcătuirii unui muzeu de istorie şi arheologie în Dobrogea s-a făcut resimţită în preocupările cercetătorilor încă din a doua jumătate a secolului XIX, însă abia după cucerirea independenţei de stat vestigiile antice intră în atenţia Academiei Române şi a edililor locali. Remus Opreanu, primul prefect român din Dobrogea, şi revizorul şcolar Ion Bănescu adună vestigiile din Constanţa şi împrejurimi şi le adăpostesc în clădirea Prefecturii. Micul muzeu s-a dezorganizat în 1882, din cauza unui incendiu. Monumentele salvate au fost adăpostite în “pavilionul” din grădina publică. După mai multe reorganizări și sedii schimbate (amintim doar clădirea actualului Acvariu de pe faleză și Palatul Arhiepiscopiei Tomisului), muzeul își găsește locul în clădirea Primăriei – ea însăși monument istoric. Pe 25 decembrie 1977 a fost inaugurat Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, cu ocazia sărbătoririi Centenarului Independenței (1877 – 1977).

Clădirea care domină Piața Ovidiu – actualul sediu al instituției – a fost sediul Primăriei, numită pe vremea aceea Palatul Comunal. Piatra fundamentală la temelia edificiului este pusă la 22 mai 1912, de către moștenitorul tronului, Principele Ferdinand. Lucrările de construcție sunt sistate în 1913, reluate în vara anului 1914 şi oprite iar, din cauza primului război mondial. Între 1919 – 1921 lucrările efectuate de antrepriza ing. C. M. Vasilescu, după proiectele arhitectului Victor Ștefănescu se încheie, iar la 17 iulie 1921 are loc inaugurarea Palatului Comunal. La propunerea lui Ion Theodorescu Sion se propune pictarea sălii de recepție, realizată mult mai târziu, între anii 1966-1968, de către pictorii Niculina Dona Delavrancea şi Gheorghe Popescu, intr-o viziune neobizantină.

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa îşi desfăşoară activitatea în judeţul Constanţa prin expoziţiile sale de la sediul central din Piața Ovidiu nr.12 şi din filialele judeţene (Adamclisi, Cernavodă, Hârşova, Histria). Este în prezent depozitarul unui patrimoniu cultural impresionant, cuprinzând monumente şi piese,  colecţii de viaţă materială şi spirituală, unele cu valoare de unicat în România şi SE Europei. Un loc aparte îl ocupă Edificiul roman cu mozaic, amenajat la foarte mică distanță de sediul central și ridicat probabil spre sfârşitul secolului al II-lea p.Chr, mărit şi amplificat în secolele următoare. Pavimentul acestuia s-a realizat prin secolul al IV-lea p.Chr. şi întregul ansamblu, cu reparaţii succesive, a funcţionat până la începutul secolului al VII-lea p.Chr. Edificiul cu paviment de mozaic se află pe terasa B. Din paviment s-a păstrat o porţiune de cca. 850 mp. Terasa A reprezintă nivelul de locuire antic, iar terasa C constituie nivelul încăperilor-magazii (11 încăperi cu tavan boltit). La acelaşi nivel, în continuarea edificiului, se află o serie de încăperi care au servit drept ateliere. Terasa D reprezintă nivelul altor magazii pentru depozitarea mărfurilor, aflate chiar în faţa cheiurilor portului antic. Se află în prezent sub nivelul mării. Legătura între terase se făcea printr-o scară cu trepte largi şi înalte din calcar. Amenajările muzeistice adăpostesc colecţii de mărfuri de pe corăbii, găsite în magaziile edificiului: ancore, lingouri, greutăţi, amfore cu vopsele şi răşini, statuete, colecţii de opaiţe, placaje de marmură, mozaic policrom, capete de pilastru. În fostele magazii sunt expuse monumentele epigrafice descoperite în diferite centre din Dobrogea.

Expoziția muzeului este amenajată tematic și cronologic la parter și etajul I. La parter se află Sala Tezaur, iar la primul etaj, piesele sunt expuse în ordine cronologică, începând cu primele semne ale locuirii umane în Dobrogea, în Preistorie, şi până în perioada Evului Mediu. Istoria Dobrogei în perioadele modernă și contemporană continuă la etajul al II-lea al muzeului, aflat în prezent în reorganizare.

Sala Tezaur cuprinde cele mai valoroase colecţii: colecţia de sticlă, colecţia de bijuterii,  piese de artă sculpturală şi multe alte artefacte importante.

Colecția de sticlă  a muzeului este una dintre cele mai importante din țară, cuprinzând vase cu destinație variată, precum căni de dimensiuni mari și mijlocii, unguentarii și arybaloi, folosite pentru păstrarea parfumurilor și uleiurilor. Una dintre piesele spectaculoase și rare aparținând categoriei produselor de lux, de import, este “paharul zeilor”, numit astfel deoarece are ca decor patru divinități reprezentate în relief: Mercurius, Iarna, Hercules și Hymen. El datează din secolul I p.Chr. și a fost descoperit în mediul funerar al orașului Tomis.

Alte două vase, deosebit de frumoase, datând din perioada romană, sunt cel cu muguri de lotus și cel care înfățișează un cap de femeie din nordul Africii, ambele dovedind schimburile economice realizate la mari distanțe.

Tezaurul de sculpturi de la Tomis reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri, realizată la 1 aprilie 1962. Cuprinde 24 de piese sculpturale de o deosebită valoare artistică, lucrate în marmură. Ele datează din perioada romană, mai precis din secolele II-III p.Chr.

De departe piesa cea mai valoroasă, simbol al muzeului, este statuia Șarpelui Glykon. Această piesă este unică, sculptată într-un singur bloc de marmură și reprezintă un animal fantastic, cu trip de șarpe, bot de mamifer, urechi și plete umane, iar trupul său încolăcit se termină într-o coadă asemănătoare celei de leu. Cultul Șarpelui Glykon s-a răspândit din Asia Mică în toată lumea romană și este o divinitată inventată de falsul profet Alexandros din Abonotheikos.

Grupul statuar Fortuna cu Pontos este, de asemenea, o piesă unică prin reprezentarea celor două zeități ca protectori ai cetății Tomis. Fortuna ține în mâna stângă cornul abundenței, plin cu fructe. La picioarele sale, Pontos, zeul Mării Negre poartă pe cap o coroană murală reprezentând zidurile cetății Tomis. El se sprijină pe prova unei corăbii, simbolizând navigația și comerțul pe mare.

O altă piesă de remarcat din acest tezaur este aedicula cu dubla reprezentare a zeiței Nemesis. Monumentul reprezintă un templu în miniatură, pe baza căruia a fost săpată o inscripție bilingvă (latină și greacă). Cele două statuete o reprezintă pe Nemesis ținând în mână o riglă gradată, simbol al măsurii în misiunea sa de a recompensa binele și de a pedepsi răul.

Din tezaurul de sculpturi mai fac parte o serie de divinități aparținând panteonului clasic greco-roman, precum  Bachus, unul dintre cei doi Dioscuri, Castor sau Pollux, Esculap (protector al sănătății), Selene, Mercur, Diana, cele Trei Grații, Hecate (reprezentată triformis). Ele au fost descoperite împreună cu alte divinități orientale Isis (Egipt), Cybela (Marea Mamă sau Mama Zeilor, Frigia), Glykon (Asia Mică), Mithras (Persia-Iran) și zeitatea locală Cavalerul Trac.

În Sala Tezaur mai sunt expuse și alte piese sculpturale, precum capete de împărați romani (Antoninus Pius, Caracalla, Gordian al III-lea și Constantin I), o friză înfățișând scene de centauromahie, dar și câteva reprezentări deosebite ale zeiței Venus.

Colecția de bijuterii cuprinde podoabe de aur care întregesc tezaurul muzeului, putând fi admirate coliere, cercei, inele cu monturi de pietre semiprețioase, pandantive, medalioane ș.a., majoritatea fiind descoperite în necropolele Tomisului, parte a inventarelor funerare.

Un alt tezaur important expus la parterul muzeului este cel din argint descoperit la Sucidava (Izvoarele) și care datează din secolele IV-V p.Chr. Tezaurul se compune din 17 piese și reprezintă cel mai complet serviciu euharistic descoperit până în prezent pe teritoriul României.

Spaţiul expoziţional de la Etajul I începe firesc cu primele dovezi ale existenţei unor comunităţi umane pe teritoriul Dobrogei, ce datează din paleoliticul mijlociu (100.000 – 35.000 a.Chr.). La Poarta Albă au fost descoperiţi doi fildeşi de mamut de mari dimensiuni, fiind cunoscut faptul ca la acea vreme fauna regiunii era una arctică, între care mai menţionăm ursul peşterilor, renul, bizonul. Teritoriul a fost intens locuit în epoca neolitică, o perioadă în care cultivarea plantelor şi creşterea animalelor reprezentau principalele îndeletniciri ale oamenilor. Cultura care marchează începutul neoliticului în Dobrogea este Hamangia (4000-3200 a.Chr.), piese de referinţă fiind Gânditorul şi perechea sa, descoperite în necropola de epocă de la Cernavodă. Pentru ilustrarea unor aspecte de viață materială și spirituală specifice epocii, în sala dedicată este reconstruit interiorul unei locuințe neolitice, iar în vitrinele din sală sunt expuse unelte (greutăți, fusaiole, săpăligi) și arme (topoare, vârfuri de săgeți), dar și podoabe și posibile elemente de cult (pandantive, șiraguri de mărgele, brățări).

Epoca bronzului (cca 2000-1200 a.Chr.) şi epoca fierului (cca 1200 – sfârşitul secolului I a.Chr.) aduc o transformare etnică şi lingvistică în spaţiul carpato-balcanic, perioadă în care, odată cu dezvoltarea metalurgiei apar primele etape ale formării triburilor trace. Unelte și arme specifice epocii sunt expuse în vitrine dispuse de jur-împrejur pe pereții sălii. Atrag atenția un cazan metalic (posibil cu rol religios) și o statuie de piatră grosolan executată, înfățișând probabil un războinic din epocă. Ambele sunt atribuite unor populații nomade.

Cultura materială a geto-dacilor este ilustrată prin ceramică (diverse tipuri de recipiente, faimoasa „cățuie”), unelte și arme.

Epoca fierului este, totodată, perioada în care, în cadrul marelui proces de colonizare, grecii vor întemeia în secolele VII-VI a.Chr. pe malul vestic al Pontului Euxin coloniile Histria, Tomis şi Callatis. Cultura grecilor este relativ bogat reprezentată, atât prin elemente arhitectonice (arhitrave, capiteluri) și ceramice (diverse tipuri de amfore, căni, farfurii), dar și prin monede, podoabe și elemente de îmbrăcăminte (centuri etc.), în mare parte descoperite în zonele de necropolă greacă și elenistică. Tot din perioada elenistică datează o serie de piese ceramice deosebite, produse de lux, precum ceramica attică, bolurile megariene, statuetele de tip Tanagra, ş.a. Toate acestea sunt expuse în vitrinele din sala dedicată epocii greco-elenistice.

Istoria spaţiului dobrogean continuă cu un capitol esenţial pentru istoria popurului român şi anume cucerirea romană a Dobrogei şi apoi a întregii Dacii, ce au dus la formarea poporului român şi a limbii române. Romanii au încercat în repetate rânduri să cucerească acest teritoriu aflat la graniţa cu lumea barbară, cu o poziţie strategică deosebită, însă fără succes. Primul război daco-roman a avut loc între anii 101-102 p.Chr., bătălia desfăşurându-se pe platoul de la Adamclisi. După cucerirea definitivă a Daciei, în urma celui de-al doilea război (105-106), la ordinul împăratului Traian s-a înălţat în 109 Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani pentru comemorarea victoriei, dar şi cinstirea soldaţilor romani căzuţi pe câmpul de luptă. Dovadă a importanţei deosebite pe care a avut-o această victorie militară în cariera împăratului, acesta a ridicat în Forul de la Roma celebra Columnă care înfăţişează epopeea războaielor daco-romane.

Epoca romană a reprezentat şi dezvoltarea deosebită a oraşelor, dar şi apariţia unor centre urbane noi. Dovadă stau numeroasele fragmente arhitectonice descoperite (capiteluri, baze de coloane), dar şi apeducte şi ruinele termelor. Dobrogea era străbătută de trei drumuri principale: cel de pe litoral, de pe linia Dunării şi cel din interiorul provinciei, la care se adaugă şi căi de acces secundare, deseori reconstruite după cum o dovedesc stâlpii miliari descoperiţi. În perioada romană Tomisul se va dezvolta și va dobândi faimă și importanță, devenind sediul Comunităţii Pontului stâng (Pentapoleis, ulterior Hexapoleis) s‐a mutat la Tomis de pe la sfârşitul primului sau la începutul celui de al II‐lea secol p.Chr. Din întreaga perioadă romană sunt expuse în vitrine sau pe stative diverse urme de cultură materială: în prima sală o frumoasă colecție de obiecte metalice (coifuri, opaițe, diverse statuete, monede) și imagini și hărți ale Monumentului de la Adamclisi; pe hol sunt expuse diverse tipuri de amfore, precum și stâlpi miliari, spre finalul acestuia fiind prezentat un cadran solar lucrat sub forma unui cap de taur, păstrat fragmentar; în cea de-a doua sală sunt expuse elemente de construcție: capiteluri, arhitrave, cărămizi, olane, tuburi ceramice pentru apeducte; următoarea sală este dedicată vieții meșteșugărești și agricole, fiind expuse unelte pentru lucrat pământul, unelte pentru pescuit, tipuri de vase ceramice, o colecție de opaițe. Sala dedicată vieţii spirituale cuprinde numeroase reliefuri și statui înfăţişând divinităţi tradiţionale ale panteonului greco-roman. Dintre acestea amintim: Jupiter, Pan, Hercules, Apolo, Afrodita, membrii triadei eleusine, Cybela, Cavalerul Trac şi Cavalerii Danubieni. Tot în această sală găsim şi mostre ale artei funerare, precum stele funerare ce înfăţişează fie banchetul funerar, o scenă des întâlnită în astfel de reprezentări, fie un simbol mai puţin întâlnit, cel al palmelor ridicate, fiind interpretat ca o revoltă a părinţilor împotriva divinităţii care le-a răpit copiii la o vârstă fragedă. O descoperire remarcabilă este un sarcofag de marmură găsit la Olimp – Mangalia  şi care datează din secolul II p.Chr. Din inventarul funerar fac parte obiecte de aur, bronz, sticlă, os, lemn. Sicriul original este bine conservat, cuprinzând părţi de îmbrăcăminte, încălţăminte şi ghirlande de flori carbonizate. Un ecran LCD asigură rularea filmului descoperirii sarcofagului, film amator făcut de un turist german.

Pe micul hol de trecere spre sala dedicată creștinismului este reprodus din materiale ușoare interiorul mormântului pictat, o remarcabilă descoperire de secol IV p.Chr., în apropierea scărilor de acces spre plaja municipală Modern. Mormântul paleocreştin datează din perioada de graniţă dintre epoca romană şi cea romano-bizantină, dar şi dintre păgânism şi creştinism. De asemenea, pe un ecran LCD este rulat și filmul explicativ dedicat monumentului.

Creştinismul în Dobrogea este prezentat într-o sală dedicată și este dovedit de numeroasele descoperiri arheologice, datând din perioada secolelor III-VII p.Chr., precum inscripţii, capiteluri, frontoane, o placă de cancelli, toate creștinate prin inscripționarea crucii, un relicvar din marmură în care erau păstrate sfintele moaşte ale martirilor în basilici. Sunt expuse, de asemenea, și obiecte mărunte (opaițe, podoabe) care au aceeași caracteristică: sunt creștinate prin inscripționarea semnului crucii.

Perioada evului mediu a fost una foarte tulbure în istoria spaţiului dobrogean. Numeroase atacuri ale populaţiilor migratoare au dus la o ruralizare accentuată a vieţii economice, dar şi la apariţia unor formaţiuni statale de tipul celei conduse de jupan Dimitrie (anul 943). În sala dedicată evului mediu timpuriu în Dobrogea este reconstituită, din materiale ușoare, o locuință medievală de secol X, așa cum a fost descoperită in situ la Capidava, pe malul Dunării. Vitrinele sălii adăpostesc obiecte, unelte și arme specifice perioadei: ceramică, fusaiole, mărgele, brățări, cuțite etc. De asemenea, desăvârşirea formării poporului român este atestată de o descoperire arheologică deosebit de importantă – descoperirea tot la Capidava a unui vas pe care e scris cu litere greceşti numele unui român, în forma utilizată și în zilele noastre – Petre. Din această perioadă datează şi trebuie remarcat aşezământul monahal de la Complexul Rupestru Basarabi-Murfatlar, în ultima vitrină a sălii fiind prezentate fragmente de cretă cu diverse semne incizate, recuperate de aici, precum și un film explicativ.

Mircea cel Bătrân reuşeşte unirea Dobrogei cu Ţara Românească la începutul domniei sale. Dobrogea este cucerită parțial de turci în intervalul 1417 – 1419, dar va fi efectiv și integral stăpânită din 1484, când aceştia cuceresc cetatea Chilia. Perioada medievală şi începutul epocii moderne în Dobrogea sunt marcate de stăpânirea otomană, dovezile arheologice fiind mărturii ale amprentei lăsate de acestă civilizaţie în spaţiul dintre Dunăre şi Mare. În ultima sală de pe traseu, marea sală Mircea, sunt expuse pe partea stângă diverse artefacte recuperate din cetatea bizantină de pe insula Păcuiul lui Soare, iar în continuare o serie de amfore bizantine de secol XI – XII, recuperate de curând din Complexul lagunar Razelm – Sinoe. Pe peretele estic al sălii este reprodusă fresca de la Mănăstirea Cozia care îl înfățișează pe domnitorul Mircea cel Bătrân. Vitrinele de pe latura din dreapta adăpostesc o colecție de arme medievale (spadă, buzdugan, scut, ghioagă), iar în partea finală sunt expuse diverse artefacte recuperate din așezarea (și necropola acesteia) de secol XVII – XVIII de la Ester (Târgușor, jud. Constanța), cercetată arheologic în anii `80 și 2000: paftale, cercei, străchini, castroane, cântar metalic etc.

Material redactat de către muzeograf Andreea Andrei, responsabil tehnic pentru Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în cadrul proiectului ArheoTACT

 

Short history. The Dobruja region enjoys a privileged situation in the history of Romanian museums, being known as the richest area in the country from an archaeological point of view. Countless vestiges of great value have attracted permanently the attention of specialists and of culture institutions over time.

The necessity of assembling a history and archaeology museum in Dobruja was found in the concerns of the researchers since the second half of the 19th century, but it was not until conquering the state independence that the ancient vestiges get the attention of the Romanian Academy and of the local authorities. Remus Opreanu, the first prefect of Dobruja, and the school inspector Ion Bănescu gather vestiges from Constanţa and surroundings, accommodating them in the building of the Prefecture. The small museum has been disorganized in 1882, due to a fire. The monuments saved were housed in the “pavilion” of the public garden. After several reorganizations and exchanged offices (we only mention the building of the present Aquarium on the seafront and the Archbishop of Tomis Palace), the museum finds its place in the City Hall building – a historic monument itself. On December 25, 1977, the Museum of National History and Archaeology Constanţa was inaugurated, with the occasion of the celebration of the Centenary of Romanian Independence (1877-1977).

Currently it deposits an impressive cultural heritage, including monuments and pieces, collections of material and spiritual life, some of unique value in Romania and in South-Eastern Europe.

Description of the exhibition space. The Museum exposition is arranged thematically and chronologically on the ground floor and on the first floor. At the ground floor we find the Treasury Hall, and on the first floor the pieces are exhibited in chronological order, beginning with the earliest signs of human habitation in Dobruja, in Prehistoric times, up to the Middle Ages. “History of Dobruja” in the modern and contemporary periods continues on the second floor of the museum, which is currently being reorganized.

Treasury Hall It includes the most valuable collections: the glass collection, the jewellery collection, sculptural art pieces and many other important artefacts.

The glass collection of the museum is one of the most important in the country, including different purpose vases, as well as large and medium size jugs, with unguentaria and aryballoi, used for keeping perfumes and oils. One of the rarest and most spectacular pieces belonging to the category of luxury products of import, is the “glass of the gods”, called so because it has four deities represented in relief as decoration: Mercurius, Winter, Hercules and Hymen. It dates from the 1st century A.D. and was discovered in a tomb in the city of Tomis.

Two other particularly beautiful vases, dating from the Roman period, are the lotus buds and the one showing a woman’s head from North Africa, both proving economic exchange made at great distances.

The treasury of sculptures from Tomis represents one of the most important discoveries made on April 1, 1962. It includes 24 sculptural pieces of special artistic value, worked in marble. They date from the Roman period, more precisely from the 2nd-3rd century A.D..
By far, the most valuable piece, symbol of the Museum, is the statue of the Glycon Serpent. This unique piece was carved into a single block of marble and represents a fantastic animal, with a body of a serpent, muzzle of a mammal, human ears and hair, his coiled body ending with a tail similar to that of a lion. The cult of the Glycon Serpent spread from Asia Minor throughout the Roman world, being a deity invented by the false prophet Alexander from Abonutichus.

The sculpture group Fortuna with Pontos is also a unique piece, by representing the two deities as protectors of the Tomis fortress. Fortuna holds the Fertile Crescent in her left hand, filled with fruits. At her feet, Pontos, god of the Black Sea, is wearing a mural crown on his head, representing the walls of the Tomis fortress. He leans on the prow of a ship, symbolizing navigation and trading by sea.

Another remarkable piece from this treasury is the aedicula with a double representation of the goddess Nemesis. The monument represents a miniature temple, on its base a bilingual inscription (Latin and Greek) being carved. The two statues represent Nemesis holding a graded ruler in her hand, symbol of measure in her mission to reward good and punish evil.

The sculptures treasury also includes a series of deities belonging to the classic Graeco-Roman Pantheon, as Bacchus, one of the two Dioscuri, Castrol or Pollux, Ascelepius (protector of health), Selene, Mercur, Diana, The Three Graces, Hecate (represented in triformis). They were discovered together with other oriental deities: Isis (Egypt), Cybele (Great Mother or Mother of Gods, Phrygia), Glycon (Asia Minor), Mithras (Persia-Iran) and a local deity, the Thracian horseman.

In the Treasury Hall other sculptural pieces are exhibited: heads of Roman Emperors (Antoninus Pius, Caracalla, Gordian III and Constantine I), a frieze displaying scenes from centauromachy, but also some special representations of the Goddess Venus.

The jewellery collection includes gold adornments that complete the treasury of the museum, where necklaces, earrings, rings with semi-precious gemstones prongs, pendants, medallions etc. can be seen, the majority being discovered in the Tomis Necropolis, part of burial inventories.

Another important treasury exhibit at the ground floor of the museum is that of silver found at Sucidava (Springs) which dates from the 4th-5th century A.D.. The treasury consists of 17 items and represents the most complete Eucharistic service discovered so far on Romanian territory.
Exhibiting spaces from the First Floor naturally begin with the first evidence of the existence of human communities within the territory of Dobruja, which date back to the Middle Paleolithic (100.000 – 35.000 B.C.). At Poarta Albă two mammoth ivory tusks of great dimensions were discovered, being known that at that time the fauna of the region was Arctic, among which we mention the caves bear, reindeer, and bison. The territory was intensely inhabited in the Neolithic Era, a period when farming and animal husbandry represented the main occupation of people. The culture that marks the beginning of Neolithic in Dobruja is the Hamangia culture (4000 – 3200 B.C.), the reference items being The Thinker and The Sitting woman, discovered in the necropolis of the period at Cernavodă.

The Bronze Age (approx. 2000 – 1200 B.C.) and Iron Age (approx. 1200-late 1st century A.D.) bring an ethnic and linguistic transformation in the Carpathian-Balkan area, during which, with the development of metallurgy the early stages of formation of the Thracian tribes appear.
The Iron Age is the period during which, within the great process of colonization, in the 7th-6th century B.C., the Greeks will build on the Western shore of Pontus Euxin the colonies Histria, Tomis and Callatis. Greek culture is relatively richly represented, both by architectonic elements (architraves and capitals) and ceramic (various types of amphorae, jugs, plates), but also through coins, adornments and clothing elements (belts, etc.), mainly found in the areas of the Greek and Hellenistic necropolis. From the Hellenistic period also dates a series of exceptional ceramic pieces, luxury items, such as attic fine pottery, megarian bowls, Tanagra figurines, etc., all being displayed in the showcases in the hall dedicated to the Greek-Hellenistic Era.

“History of Dobruja”’s space continues with an essential chapter for the history of the Romanian nation, namely the Roman conquest of Dobruja and then all Dacia, which led to the formation of the Romanian people and language. Romans repeatedly tried to conquer this territory located on the border of the Barbarian world, having a special strategic position, but without success. The first Roman – Dacian war took place from 101-102 A.D., the battle taking place on the plateau at Adamclisi. After the final conquest of Dacia, in the second war (105-106), at the order of Emperor Trajan in 109 the Triumphal Monument Tropaeum Traiani was built in order to commemorate the victory but also to honour the Roman soldiers who died on the battlefield. Proof of the importance that this military victory had in the career of the Emperor, is the famous Column that depicts the epic Daco-Romans wars, built in the Centre of Rome.

The Roman period also represented the special development of the cities, but also the emergence of new urban centres. As proof stand numerous fragments of architectural discoveries (capitals, columns), but also ruins of aqueducts and thermae. From the entire Roman period traces of material culture are on display in the showcases or on the various stands: in the first hall a beautiful collection of metallic objects (helmets, oil lamps, different statuettes, coins) and images and maps of Adamclisi Monument; on the lobby different types of amphorae are exhibited, as well as military pillars, and towards the end there is a sundial shaped as the head of a bull, fragmentarily preserved. In the second hall construction elements are exhibited: capitals, architraves, bricks, roofing tiles, ceramic tubes for aqueducts; the next hall is dedicated to craft and agricultural life, with tools used for farming, for fishing, types of pottery and a collection of oil lamps being exhibited. The hall dedicated to the spiritual life includes many reliefs and statues portraying the traditional deities of the Greco-Roman Pantheon. Among such, we mention: Jupiter, Pan, Hercules, Apollo, Aphrodite, members of the eleusinian triad, Cybele, Thracian horseman and Danubian knights. In this hall we also find samples of funerary art, as well as funeral stars depicting either a funeral banquet, a frequently found scene in these representations, or a less found symbol: raised palms, being interpreted as a parent revolting against the divinity that has kidnapped children from an early age. A remarkable discovery is the marble sarcophagus found at Olympus – Mangalia and dating from the 2nd century A.D. Gold, bronze, glass, bone and wood objects are part of the funeral inventory. The original coffin is well preserved, including clothing, footwear and carbonized flower garlands. A LCD displays a video about the discovery of the sarcophagus, made by an amateur a German tourist.

On the small passing lobby towards the hall dedicated to Christianity, the interior of a painted tomb is reproduced from light materials, representing a remarkable discovery from the 4th century A.D., near the access stairs to the municipal beach “Modern”. The Paleochristian tomb dates from the border period between the Roman and the Romano-Byzantine age, but also between paganism and Christianity. Also, on the LCD screen the explanatory video dedicated to the monument is played.

Christianity in Dobruja is presented in a dedicated hall and is proven by the numerous archaeological discoveries, dating from the 3rd-4th century A.D., as well as inscriptions, capitals, pediments, a cancelli plate, all Christianized by the engraved cross, a marble reliquary in which the Holy relics of the martyrs in the Basilica were stored. Small objects (oil lamps, adornments) are also on display, and all which have the same characteristic: they were Christianized by engraving the sign of the cross.

The period of the Middle Ages was very troubled in Dobruja’s history. Numerous attacks of migratory populations have led to the rustication of the economic life, but also to the emergence of the State led by the Zupan Dimitrie (year 943). In the hall dedicated to the early Middle Ages in Dobruja we find, reconstructed from light materials, a medieval house of the 10th century, as was discovered on the site at Capidava, on the margins of the Danube. The showcases of the hall accommodate objects, tools and weapons specific to the period: pottery, spindle whorls, beads, bracelets, knives, etc. Also, the accomplishment of the Romanian nation’s formation is attested by an archaeological discovery particularly important – the discovery at Capidava of a vessel on which a Romanian’s name, also used nowadays, is written with Greek letters – Petre. From this period also dates, and must be noted, the monastic settlement from the Basarabi-Murfatlar Cave Complex, in the last showcase of the hall fragments of chalk stone with various signs incised being displayed, recovered there, as well an explanatory video.

Medieval and early modern age in Dobruja are marked by the Ottoman domination, the archaeological evidence being proof of the mark left by this civilization in the area between the Danube and the sea. In the last hall of the route, the big Hall Mircea, on the left side different artefacts recovered from the Byzantine fortress on the Păcuiul lui Soare island are exhibited, following a series of Byzantine amphorae from the 9th- 12th century, recently recovered from the Razem-Sinoe lagoon complex. On the eastern wall of the hall a fresco from the Cozia monastery is reproduced, depicting the Prince Mircea the Elder. The showcases from the right side shelter a collection of medieval weapons (sword, mace, shield, club), and in the final part we find various artefacts recovered from the settlement (and its necropolis) in the 17th-18th century from Ester (Târgușor, Constanța county), archaeologically researched in the 1980s and 2000: clasps, earrings, plates, bowls, metallic scale, etc.

Material drafted by curator Andreea Andrei, technical responsible for the National History and Archaeology Museum Constanța, within the project ArheoTACT.